„La cele mai bune replici ale mele
ai tușit,
scorpie bătrână.”
M. Sorescu


ar vărsa o lacrimă
pe o floare albă,
două,
de zăpadă
pentru buzele mele
și degetele prin frunte
și le-ar trece
descrețindu-mi zâmbetul,
strângând în palme aeroplane
când la orizont
trebuia să prindem apusul
i se zbate în ochi…
gândurile-mi toate
mi le încălzește
cu zborurile sale
și plâng
sărutându-i visele de noapte bună
mi-a spus că îngeri
vrea să ningă
peste somnul meu
căci am văzut împlinire
după liniște…
pe o întindere nesfârșită
într-o iarnă
fără zăpadă…

8 noiembrie 2006