dacă aș putea aș inventa
cuvântul

care să numere pașii
de la începutul felului în care mă urăști
până la colțul camerei pe care o încălzești

care să asculte toate melodiile cântate vreodată
de toți cei 50 de papagali
din cușca fascistă
a singurătății

l-aș inventa
numai ca să își spună numai o dată revolta
tăcută a numărului de gânduri
arse în drum spre tine

iar apoi l-aș dezinventa în speranța că
odată cu el dispar pe rând amprentele
culorilor, vorbelor și întrebărilor
dintre colțul în care stăteam
ușa pe care intrai
și geamul pe care priveam
spre interior