cerul este precum o capcană de cerbi în care ne prindem inimile pe post de secunde
timpul cu aritmiile lui crește
/iederă de lună plină/

ne lipim torsurile curbate de
un zid alb și numărăm mere
ionatane
ca niciodată ne plouă în palme
este o foame animalică de infinit
îți întind cheia Sol scurg
neliniști pianoforte și mângâi un copac îndrăgostit

de ce te-ai depărta de ziua care
se scutură ca un câine ud pe trotuar?
aud cum inima ta invincibilă se lipește de miezul pământului /rodie neagră/