cu două secunde înainte de-a fii viu
vroiai să celebrezi femeia
starea perfectă de poezie își cerea obstinat contur
carnea ta
substanță revelatoare
coasta mustind de păsări s-ar putea
să nu-ți aparțină
darului nu-i poți absorbi misterul fără o moarte la schimb
o ciupitură de-abis submina acid
iminența nașterii
nu știai cărei nuanțe vom broda
respirări sincopate

să nu rănești visului tălpile goale
alergând prin absențele mele
din vulcanul sorții am să culeg câțiva maci
humei
lest incandescent
butoniera efemerului se cere decorată
vom bea discret zboruri direct din artere și nimănui
nu vom lipi degetele

prin tunelul circular al dragostei
se poate ajunge oriunde
fie și cu două secunde înainte de-a fi viu
poți afla
cine așteaptă să te locuiască

doar arcul din atrii dezamorsat și o săritură cu boltă
perspectiva cărnii

schimbă mâna care ține așii destinului