agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-05-26 | |
O ușă se deschide,
Halatul alb prezice viața Iar tu vrei să trăiești! Ți-au spus prea mulți că va fi bine Prunele stau la locul lor Și tu alergi către nisip... Câinii nu mai recunosc glasul tău Și stelele parcă încep să te doară Prima zi de mai te surprinde pe dealuri, Pe cîmpia ta nu mai curg râuri Ci mlaștini ce încep să se sufoce. Ochii tăi îmi aduc aminte de un zâmbet Ce mă făcea fericit... Fiecare punct ce îți lipsește Va fi păstrat în cărțile tale nescrise. Știu că nu-ți plac întrebările Fiindcă răspusurile ți se par fără sens Și uneori credeam că o minge te poate face să uiți. Ai vrut să rupi o stâncă Doar pentru a arăta, Că în câmpie poți face munții Să te privească de jos! Am vrut să cred în vise În culori ale nimănui și în tăcere. Dacă un spin te va face să țipi, Îți recomand un buchet de trandafiri... Noi nu credem în iubire Dar vom fi uniți în același gând, Același pom, aceeași curte, aceleași trepte, Mă fac să mă amuz cu lacrimi Crezând că tu poți simți, Gustul cireșelor amare. Putem vorbi în orice limbă Dar nu folosim cuvinte... Ai reușit să dărâmi ziduri de neputință, Să fii un erou fără armură, Și să faci cuvântul ură Să dispară. Și toate astea îmi vin în minte Mergând sub pomii ce zâmbesc, La fel ca în ziua în care Am plantat împreună Ultimul prun ALB.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate