Merg pe un drum ce alții mi l-au dat,
Sunt doar un corp trudit încă în viață,
Cu-argint în păr și palme de soldat,
Dar am un dor adânc cioplit pe față.

Eu vreau să fiu, de mori încă odată
Și să renaști izvor, când gust din tine
Pe gura mea de dragostea-nvățată,
Iubirea mea să mă hrănești pe mine.

Fac o grădină-n mine ca o gazdă,
Tu prinde rădăcini și arde lacrimi,
Să lași durerea-n roșia mea brazdă
Și să te-nalți iubito-n albe patimi.

De simți abisu-n jurul tău că doare
Și noaptea-ți bate visurile-nvinse,
Iubirea mea, privește la picioare,
Căci te veghez cu aripile-ntinse.

Aștept să crească în biserici îngeri
Și lumânările să plângă iar aprinse,
Cu răni cuminți sfințite de înfrângeri,
Vom da porunci pe-altarele deschise.

Când clopotele noaptea o vor bate
Și Luna se va stinge-n nori geloasă,
Cu versurile-n mâini pășind în carte,
Te-ncoronez, Femeia mea mireasa.