Decorul vechi, același joc,
Marionete care sar,
Vreo trei tăciuni se sting în foc;
Am ful de ași, dar cinci pe zar.

Un glonte-nvârt în butoiaș,
De tâmplă, țeava o lipesc,
ÃŽmi pare potul uriaÈ™;
O să dispar? O să trăiesc?

Mereu câștig un singur pol,
Când alții vin, ridică tot;
Rămân în inimă c-un gol
Și caut încă antidot.

Decorul vechi, dar jocul nou -
Am să câștig ori mă retrag;
Un mugur am să fiu, ecou...
Lăsați-mi doar atât: să trag!