NON HAIKU DE BÃRÃGAN


Pe marginea drumului o troiță
Alături un nuc și o fântână secată
Cândva aici s-a odihnit moartea

Scâncește încet câinele bătrân olog
Lângă biserica satului
Cerșește moartea de la sfinți

Pe uliță hora vântului de secetă
Vârtej ciulini frunze praf
Isaia dănțuiește

Un moș și o babă în straiele locului
Spre cimitir papornița plină
Pomană pentru amintirea încă vie

Florile de tei transformă
Aurul în parfum
Alchimia primăverii

Câmpia spicelor de grâu
Miros de pâine și combine
Potârnichile speriate

Pânza de păianjen cimitir suspendat
Cu mumii înaripate
Paznic criminal

Macul roșu grâu galben cicoare albastră
Tricolorul Bărăganului flutură
De mii de ani

Cu fața spre soarele dirijor
Florile lui cântă
Zumzet de albine
Ploaia a lăsat pe potecă
Câteva pietre o frunză o pană
Peisaj nou pentru furnici

Stră-stră-strămoșii mei
Dorm aici în câteva fire de pământ
Printre rădăcini vii

Nu mai cred în petale
Culoarea și parfumul păcălesc
Revoltat doar fluturele

Cioara și păunul strigă lafel
Răspunsul diferă
Ecoul râde undeva

Noaptea toate fructele sunt negre
Luna le ascunde grijulie
Calitățile și defectele

Stradă cu tei înfloriți și
Mirosul gazelor de eșapament
E primavara

Roua pe monumentele funerare
Scânteiate de soare
Cimitirul plânge