Varsă din cerul gri divina stropitoare
Rari picuri peste așternutul viu al verii,
Ursuză ziua ascultând îndemnul serii
Trece pe alt tărâm, fără apus de soare.

Pe izlazul de pe-un deal doar o fătucă
În cămășuța diafană își dansează nurii;
Macii înalți îi ating poala precum furii
Sperând cu al lor parfum să o seducă.

Sub stropi călduți de ploaie cântă juna
Improvizând despre o dragoste nebună
A unei fete care la părinți era doar una
Pentru voinicul ce împușcă sara-n lună.

Ca într-un descânt răsuna vocea pe imaș
Și chiar aievea se arată în jilavul amurg
Sub ochii țărăncuței pe un falnic murg
Trup de vânjos haiduc cu haine de oraș.

Cu nechezat se oprește focosul bidiviu
Strunit de călărețul cu plete de întuneric,
În agonia zilei ochi mici lucesc himeric
Cătând spre chipul fetei și părul arămiu.

Apare o mustăcioară peste surâsul tandru
Glasul vioi întreabă: ce nume are ăst plai?
Apoi descălecând ca temerarul hoț de cai
Ãl june se prezintă: mă chemă Alimandru.

Mi-e tata moldovan și maica o grecoaică,
Fost-am un plod din flori în deltă la Chilia.
Ai trăsături de orășeancă, te-arată zveltă ia
Dar tare mă atrage privirea-ți de șerpoaică.

Răspunde zgâtia șireată: să-ți fie sara bună
Iar inima la fel de înfocată ca și armăsarul;
Esti priceput bag samă la scăpărat amnarul
Însă aici la Vicov plouă, nu e clar de lună.

Îs Leana țesătoarea, nu vezi ce faină-i fota
Și după o rotire zice cu voce mai mieroasă:
Putem grăi o țâră că nu mă așteaptă acasă;
De nu aș fi orfană m-ar lua mama cu bota.

Mirat foarte Alimandru de-a Lenei istețime
Care-l soarbe în ochi negri cu feeria nopții,
Atras ca de-un magnet se lasă în voia sorții
Și șuguind se înfrupta cu a gurii prospețime.

Apoi deoarece îi cam udă diafana cămășuță
Voinicul strânge fata cu brațul lui fierbinte,
La urechiușa ei îngână șir lung de jurăminte
Prin care tandru o roagă să fie a sa drăguță.

Robită de nezise doruri, la pieptul lui vânjos
Ea doar oftând îl lasă splendoarea să-i alinte;
Simțind pe sâni cum o ating virilele cuvinte
Cu mâini febrile se agață de trupul musculos.

Spontan fiind dominat de-a dragostei beție
Chipeșul Alimandru c-un masculin imbold
Săltând poalele fotei spre voluptuosul șold
Dezmiardă în multe feluri a Lenei feciorie.

Și alunecand pe iarbă, uitând ploaia înceată
Ce rușinoasă se pogoară pe coapse depărtate
Tinerii amorezi mânați de patimi neînfrânate
Petrec în lungi extaze a nopții vreme, toată.