zburând de nebun cu viteza luminii
ar face arșice orice amărâtă de stea
iar eu privesc ca un tâmpit cerul nopții
convins că stelele se învârt aiurea din vina mea
pentru că stau într-un punct fix
pe un titirez mult prea mare pentru bunul meu simț

de aici de unde viteza luminii pare statică
judec risipitor ca un motan celest
care s-ar juca cu o coadă de cometă
de parcă ar fi un smotocel legat de grinda nopții
apoi prea obosit să mai întind lăbuța
din ce în ce mai grea
torc pe un nor
sforrr sforrr