ți-a înfrunzit pe coapse mărul vrerii
nimic te-ncalță să pășești în toate
prin apă mări ori cumințind prin zloate,
ducând pe-obraz tăcerile poverii.
în ochi o lacrimă înveți să-noate,
cristalul ei e multul tău averii
nu nod de plângere-n priveghi plăcerii
de-a fi în veșnicie goale coate

parfum de umbră zace în mistere
tu treci trecându-ți timpul tău cu verbe
ce șed în nemurire, austere.
ceaunul de cafea ca smoală fierbe
și-n zbatere de minte la durere
minunile în vise zac acerbe