agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 694 .



ucenicii Iubirii
poezie [ ]
file de jurnal afectiv

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2016-06-17  |     | 



mai am multe de scris
despre durere
despre culoarea asta care acaparează eul și respirația
de aici vezi lumea printr-un ecran minuscul prin mecanismul trompe-l’oeil
mai mult intuiești
zgomote psihologice
un fel de ridicări și coborâri târâșuri
pe un canal pe care frecvențele se suprapun într-o insecuritate maximă
chipurile cad
totuși
am bulevardul de sentimente
o unică inimă
ce dacă
alunec în prima parte asemenea copilului care n-a învățat încă să nu-i fie teamă să pășească
se ține
de umbrele desenate de vântul solar în calcarul grotei
de optica iluzorie
intră
în proiecțiile celuilalt imun la ravagiile interiorului
în centru
norul negru se face pasăre
Pasărea Aceea imensă bolnavă nu știu dacă rea nu știu dacă bună
merge într-un picior desfăcându-și privirea undeva departe și sapă
negrul ei mă consumă ca o agonie
știu
oricând ar putea să mă lege să mă înghită să mă piardă
și
nu o las să moară
până la decolorarea întunericului când Ea își va înroși ciocul în măruntaiele mele



iată-ne neputincioși în fața Iubirii
Ea ne îmbracă, Ea ne dezbracă
Ea decide prioritățile
lucrurile insignifiante
direcția non-sensul stațiile decolările
restanțele anulabile la o adică
ne scoate din timpul celorlalți
din orice legislație exterioară
din mundana moralitate

ne supunem cu brațele încrucișate

este mult prea cald pentru ca timpul să mai treacă
pânze de păianjen peste tot
sânziene își scutură polenul
amprentele noastre conservate în ierbare
cândva
cineva
va trezi cu gestul-sentiment lumea amnezică
cu jumătatea din sine va umple hiatul
gardul electric
dintre noi și Dumnezeu
când
fulgerul ne va lovi fără să ne ucidă
gardul va deveni un fel de pod

până atunci ne facem ucenicia
în cortul Păsării
imense
bolnave
nu se știe cât de bună
cât de rea...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!