Doar ochii tăi mă ard canicular
În seara cu feeric chip de lună
Și al meu gând ar vrea să pună
Pe gâtul tău gingaș sărut fugar.

Vise îmi agăț de stele în agonie
Să-mi crească plete de cometă
Iar tu cu șoapta tandră de poetă
Coboară-mă în a mării anarhie.

Al meu rar suflu cu infertilă tină
Să îl absorbi în pământească sevă
Îmbătrânindu-mă cu trup de Evă
În scurta-mi evadare din lumină.

Până voi pierde perlele din gură
Să mușc din fraga sânului perfect,
Pe negrul dintre coapse fiind erect
Îmi vei proba a dragostei măsură.

Apoi pândiți de o celestă față gravă
Om afunda îmbrățișarea, goi nebuni
Si profanând cu dezmierdări genuni
Ne vom afla repaosul într-o epavă.