Seara mirositoare a cimbru și mărar
era înghițită de noapte.

Când pășeai prin odaie cu chipul tău născut din silabe,
cu vocale urcătoare până la bezne,
simțeam un fior
cu miros de cimbru copt
și de mărar verde tocat.

La fereastră
treceau într-un miraj
caii lunii.

O aromă de noapte îmbătrânită
îmi cădea peste scris ca un somn
și totul se umplea de mireasmă tânără
ca o lumină difuză nepercepută de umbre.