O femeie își trece la spate iubirile,
rupe nerăbdarea de patimă
și ce nu poate face destul lasă pe alta să facă.

Îi dă sufletului tot ce-i cere.

Nopțile sunt învăluite de stele,
vorbele nespuse scapă în șoapte,
dragostea e cuprinsă de frunziș
și nimeni n-o recunoaște.

Mâinile păzesc trupul, nu se lasă înșelate,
amprenta lor e de îndurat,
am uitat să mă întorc acasă
inima mă caută la tine.

Am în gânduri atâtea porunci
de nu le poți îndeplini,
de n-ar fi ele le-ar lua locul, păcatele.

Dacă mă iubești femeie, întreg mă ai,
ia de la mine surplusul ce-l dorești
și mai sus de pe octavă, suferința
pune-o-n descântec cu flori de câmp.