degetele mele de la o mână
nu mai seamănă cu cele de la cealaltă
cu stânga tastez chestii mai neînsemnate în timp ce
dreapta bate bine ritmul unui destin
din care ieșim amândoi la soarele ăsta
pripit ca o mămăligă
tu vii cu ața și mă tem că firul ne este scurt și
ușor de tăiat zilele de nopți
o despărțire lunatică
greu de crezut în atașamentul în stele
care prevestesc moartea vreunui poet
cum ești tu iubitul din cărți
pentru nu știu ce zodiac

degetele mele merg așa cum ar atinge
trupul tău cunoaște poezia
pământul în care vreau să fiu îngropată
când lumea nu va mai fi pragul de sus
să mă lovesc să iau aminte de iubire
se afundă în viață și dacă aș putea
să mă raportez cu dragoste și cu demnitate la ea
s-ar chema că o trăiesc

dragostea este întotdeauna primitoare
dar nu te duce niciodată la ea cu mâna goală