Paradoxurile vieții
sunt atractive
ne determină
să vedem absurdul
din altă perspectivă
să-l tolerăm
după ce i-am constatat
ineficiența și inutilitatea
să ne jucăm cu el
pasându-l
de la un gând la altul
să-i iertăm
excentricitățile
și să-i privim cu milă
spaimele, înfricoșările și oripilările

Paradoxurile
seamănă cu niște iluzii
rafinate de ilogica
care crede că deține tot adevărul.

***

Frumusețea
este un sublim
explicat pe înțelesul tuturor
are ceva prodigios
din moment
ce creează stări beatice
apropiate de nirvana
dacă este imaterială
o contemplăm extaziați
fiind invidioși
pe armonia, simetria și sincronizarea
formelor
cochetând cu desăvârșitul
dacă este materială
metamorfozată în femeie
provoacă seisme
în structurile masculine

Frumusețea
se exhibă
se aseamănă cu o estetică
a iubirii
absorbind fericirea
care se abandonează frumuseții
iar urâțenia inhibă
ne relevă dizgrațiosul, iar când se defulează plânge.