nu știm
în zațul de cafea
să ne mai citim
o fi de bine ori o fi de răutate,
că poeții nu mai capătă dreptate
nici în tărâmul Drept

ung cu puțină divinitate
genunchii ce se moleșesc a rugă
în facerea de Dumnezeu
curând

mai este de trecut un gând
peste arșița înserării de doi
când vom pune la fript
cărnurile noastre deja în înserare,
un feedback al zilei următoare
în incinta lui Ieri

sufeream de o frică
ce nici felcerii ocupați cu dorul spre bine
nu mi-au putut dezlega,
mi-era frică de lună și soare
și de norul prea înalt