Se scurge apa chioară din ciubere...
De unde vin și încotro mă duc,
De nu găsesc Cuvântul să-l traduc
Și-apoi să-l scot luminii la vedere?

Închis în mine, strâns de-un dor năuc,
- Ce-și vântură întreaga lui putere
Să lumineze vechile unghere, -
E semn că n-am pe unde s-o apuc.

Ce forțe mă strunesc, și-a câta oară -
Ca umbra prelungită peste vreme,
Gândul mocnit se zbate să te cheme?...

Dar te-am visat, pe drumul lung de seară,
Plutind pe-o unduire singulară,
Și nu mai am, de-acum, de ce mă teme.

(Din vol.: Însemnele nopții, Ed. Anamarol, 2016)