petale-n taina zorilor să-mi curgă
din rana amintirii, sub retine
că morb de Mâine-n Astăzi tot mai vine
ales din Ieri pe calea demiurgă.

ci s-a gătat de liniște în sine,
în greieri ce tăcerea s-o parcurgă
iar vocea ta îmi e taumaturgă
în sfera de cuvinte asasine.

lovind priviri, în toate-a nepăsare
de Dumnezeu ivit la bustul gol,
canicular în multul lumii soare...

peceți se dau în mine rostogol
ci duc mâncării vorbele-mi de sare
și Păsări vin, dumnezeirii stol