Mă bate păcatul în cuie pe cruce,
Îl simte, iubirea, și-ncepe să-l certe,
Cu mâna întinsă pe boltă mă duce,
Căci vrea Dumnezeu să mă ierte.

Și fulgerele-ncinse-n ochi cerești,
Pe-obrajii tăi în lacrimi se revarsă,
Simt gura ta ce-mi recita povești
Urlându-i cerului "E crucea falsă!"

Micuțo,-am reușit să scap din vis,
Dar rănile sunt încă prinse-n cuie
Și crucea mea din lemnul de abis,
Pe Dumnezeu l-a prefăcut statuie.

Trezește-te, căci cerul e-n război,
Pune armura soarelui de-amiază,
Ne poți salva, iubire, pe-amândoi,
Îndrăgostita mea, cea mai vitează!