celor îndrăgostiți de subitul ei fardat
până la os

în fiecare dimineață după cântările unor păsări fără minte
își deschidea larg coapsele și lumina țâșnea la lumină
ca un orgasm
intitulându-se zi

din grațiile ei bărbații își construiau amintiri cu gratii
din tălpile ei au apărut latifundiarii și cei condamnați
să privească lumea de jos în sus
din inima ei se auzeau arpegiile clopotelor care anunțau
venirea triburilor de refuzați
să pască și ei ceva din femeia aceasta aglomerată
care nu trecea niciodată strada
fără să fie ținută de o mână
de un picior
sau de un metru cub de sân în care
laptele susținea sus și tare
că este nealterat