pe cheiul vieții întunecat
gândul mă ia de bună bărbatul de-atunci
rătăcește cu mâinile-n buzunare
se-aprind oriunde trandafiri
împrăștie lumini pe trup
de câte ori
iubirii îi cer un foc
de atâtea ori viața
ia culoarea aceasta vie
camera în care totul
se transformă în tine se face roz pielea
catifelează tot ce sunt devine
discret cu degetul urmez cutele pernei
formele unui sărut distinct aerul tău
suspendat de un fir incandescent

dragostea este uneori trandafirul rupt
aruncat unui artist
la vie en rose la armonică inima e
un burduf la îndemâna vieții

pieptul care mi se deschide