străina care se insinuează de la o vreme în mine
poartă două numere mai puțin la iriși
o privire ambiguă cu două tăișuri ca și cum
n-ar avea scrupule nici familia rotundă a sentimentelor

este
tristețea albastră ce vine odată cu
aripile dislocate ale îngerului renegat
la ultima zvâcnire de lumină înainte de bezna totală

intră fără nicio cheie
rămâne sine die
încalcă regulile ospitalității
eticheta musafirului nepoftit
are o aroganță anume
intuită sau nu mi-o servește în mod constant

o primesc cumva neputincioasă
simt o anume vină port chiar eu
încerc să identific pasul greșit
eroarea de fracțiune care m-a scindat

doar nebuloase

străina care se insinuează de la o vreme în mine
îmi stâlcește numele îl face
cu un infinit de silabe mai mic aproape invizibil îmi trebuie
spații în șir angoase gări anoste strania moarte renunțarea-resuscitarea
să mă recunosc după felul în care
ploaia se mulează pe așteptarea lăuntrică
frigul pe anotimpul perpetuu al interogației solitare
zbaterea ciutei în colții prădătorului
până la curbarea deplină a tuturor femeilor încarcerate


și

nu știu

dacă tu ai putea să mă găsești doar pe mine în tot amalgamul acesta...