ieri am văzut chipul lui Dumnezeu la ușa bisericii
desigur îmi spuneam că am fost curată cu inima
acest ”cu” vulgar pentru dat cu părerea pentru bolnavi cu capul
și alte cu-vântări
chipul lui Dumnezeu sculptat semăna cu soarele
cu fața grăsună și rotundă și zâmbetul datorat mai degrabă
pomeților bine îndesați și nu efortului mușchilor mimicii

în biserică era un crucifix cu hârca la picioarele lui Isus
simplu condamnat care creștea ca un plop subțiratic molatec vânăt
și pe masa cu reclame la călătorii în lumea largă
pentru sute de euro mai erau și hârtii albe pentru diverse indulgențe
îmi aminteam de baba hârca dintr-o poveste ilustrată
și de femeile valkirii și vrăjitoarele care le ajutau
când le apuca dorul răzbunării pe cei nevinovați

apoi venea pârjolul apoi seceta mare apoi picurii de ploaie
primele mlădițe de salcă sau altă specie care se ridică
sau se îndoaie prelung
care mângâie fruntea omului obosit așa cum a căzut peste mine
după voia celui de sus o ramură blândă când așteptam afară
pe un gard de piatră în fața altei biserici
și un strop de apă dintr-o frunză m-a curățat de praf pe obrazul stâng
fiindcă numai Dumnezeu dezleagă praful din piatră și frunza din ram

ochiul din triunghi privea dincolo de sine peste boltă
chiar dacă nu credeți
chiar dacă în biserică erau reclame pentru călătorii cu sute de euro preț
chiar dacă pe ușa dughenei pentru lumânări erau foi
despre minte și inimă și despre sfânta liturghie la așezământul Mărcuța
astfel încât am dat 10 lei unei femei care înfuleca pâine goală
ca și mine