am cules din stele străluciri și visuri
și acum le împrăștii fricos și generos
pe un drum în care deslușesc abisuri
ce m-atrag în ele cântând languros

ce se aude acolo? ce să fie oare?
simt cum toate cele îmi tremură ușor
caut cu privirea căi ocolitoare
neputând misterul cu mintea să-l măsor

și pășesc cu teamă - abia îndrăznesc -
aș mai sta să sorb din văzduh o rază...
și deodată-n mine doi sori se-adăpostesc
cât să-ncapă-n suflet o întreagă amiază

îmbrăcat acum ca de sărbătoare
zâmbesc abisurilor dimprejur
atâta timp cât am în mine soare
pot lumina orice în jur