fecioare de hârtie în mine dorm, eterne
un curcubeu de patimi fiirii pun pe fugă
ci spre nălțat tot omul ridic această rugă
îndepărtând rostirea din brâu de baliverne.
păzesc un Ou și cerbii și toate-acele ciute
că va ieși un înger în Rai să fie-n prag,
deși e paradigma sărată dar prea iute
aștept să spargă coaja cu multul meu de drag.
și posedat de Domnul de Ceruri mă anin
tăcerea ta cu mine e iarăși de-i gravidă
în ploaia grea te caut, te aflu în senin
ci liniștea-n a tale în toate e lividă

n-accept, în coate goale, ca banul să mă ungă
deși tot bate vântul izbindu-mă în pungă