agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-07-06 | |
Norii se rup din cerul defunct,
Vântul se ține de zgardă, jilav, Zarea pliază din linie-n punct Păsări planând din zborul firav. La maluri de-argint, copil-semilună Așază din spuma de mare-n pocal, Din cer și pământuri, el își adună Străfulgere lungi, tăind vertical. „Să beau din pocal inocență și pradă!” Mi-a spus de curând un tânăr luntraș, Cu fruntea-nvelită de nopți în șaradă, Pe Charon, târziu, făcându-mi nuntaș. Ființa din mine tăcea ca pământul Sub tropot de cai, gonind ne-mblânziți, Suflând cu turbare, precum suflă vântul, Pe creștet de îngeri, ce stau răzvrătiți. Suav se prelinge pe mine păcatul, În care rodesc strugurii-n vie Și vinul inundă-n rafale regatul, Ce ieri străbăteam prin copilărie. Se uită la mine mirat, iar, luntrașul, Văslind și-ndârjindu-se înspre neant; Rămânem în barcă, eu și nuntașul, Privindu-ne-n ochi, natural, arogant. Marama-mi așez cuminte,-n oglindă, Adam îmi devine astăzi clucer, Cu anii din urmă, din pălmi să-mi desprindă, Un ultim bilet, călător către cer. Îmi țin obosită, tăcută, pe masă, Bricheta, țigara și poate un cent, Din ultima pâine a lumii, rămasă, Îmi gust liniștită sfârșitul decent. 15 iunie 2016, Constanța
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate