în bairam de vise răsturnate
ciuguleam gânduri în pliscul luminii
umblam în vară la furat de ghiocei de fecioară
nimeni nu îndrănea internarea
la domiciliul poeziei

trubadur în oglindă, spre trecut
trec țeapăn prin umbra rară ca într-un danț dement
hrănesc iluzii, nimic nu e așa cum pare
adorm cu linul tău în brațe
într-o vară oarecare

puținul simțirilor mele îl duc
în aproape ancestrala nevoie de tine
în dimineață cearta ni se isca în cărnuri
pe atunci,
când dragostea și ura și agonia
mai erau în odaie