Nu eram eu cea venită pe jumătate
Înapoia inimii din fața ta
Să ai nevoie de ea
Și să înțeleagă greșit acel moment
Potrivnic destinului îmbrățișat?
Mă căutai ad literam printre cărțile poștale,
În corespondența dintre umerii aceluiași chip,
Printre florile din vasul fisurat al rațiunii.
Puneai o întrebare cu îndeajuns de puține răspunsuri
Cât să mă preceadă doar nașterea.
Ai urmărit în ce animale de companie se transformă nopțile pierdute?
Lipsa căzăturilor din graba ta nu era întâmplare,
Era felul meu de a te lăsa să mă calci cu vederea.