Cioplit în piatră dură
cu zâmbetul pe care-l poate avea o statuie
privește dintr-un unghi
piața mare în fiecare zi.

Cu mândria lăsată la vedere
într-o înmugurire a crudului rămuros
înșală aparența într-o tăcere a umbrelor
risipind zvonuri plutitoare,

de curgerea timpului face spirale îndrăznețe.

Sfera de sticlă se rostogolește,
lumina-n ea face miraje
în pași fugari pe buzele sărutului
cu hotarele marcate cu linii subțiri.