dau la o parte
cutia de chibrituri
zaharnița
o firimitură
cele câteva plicuri cu ceai de iasomie evocând iarna
mersul nostru prin nămeți către ținte iluzorii

împing
frigul din frigider într-o conservă
în aripile moliei de insectar
urma ceștii de cafea mai înspre margine

mă debarasez de toate detaliile-acestea

îmi fac loc

azi la masa din bucătărie nu mai sunt singură

trebuie spațiu cât pentru doi

și nu mă mai tem de tine
nu te mai blestem
nu te mai alung
nu mai resimt frustrarea cerului colorat artificial
în plasticul sentimentului grăbit să plece să plece să plece

și nu te iau la bani mărunți
nu îți cer socoteală
nici măcar nu încerc să te numesc eufemistic
la ce bun?!
când ploaia descoperă toate urmele

uite
aburul ceaiului adună
vrăbii albastre pun cuiburi în lună

vino aproape
tu singurătate singură ia loc lângă mine