Voi împărți iubirea-n părți egale,
Cea blândă ca o pată de cerneală,
O las să-mi umple versurile goale,
În noaptea albă scrisă pe o coală.

Din note clopotele-și fac mărgele,
Și toate nopțile au fețele vopsite,
S-a împartasit uleiul din candele,
Căpițele par flori de câmp cosite.

Neascultatoare, mândră în durere,
O altă parte-a ei cea mai grăbită,
Nepăsătoare-n moarte și-nviere,
Lumina e de teamă, ne-mplinită.

Mă strigă zorile, mă fac că nu aud,
Îmi ține mâna somnul ce m-a prins,
Te am aici, Micuțo, în visul ăsta crud,
Și nu te teme iar, de soarele aprins.