Apoteoza

Apare iubirea!...


Fără o coastă, dar c-o nevastă,
cu Dumnezeu deasupra noastră,
am pornit la drum, spre infinit,
să vedem ce este de găsit!...

Să nu se simtă inferioară,
cu bărbatul dorindu-se egală,
rândul femeii a venit cumva,
să-I ceară lui Dumnezeu ceva!

Doamne, poate că-ar fi bine,
de-asta ne rugăm la Tine,
poate faci o faptă bună
ca să ne-țină împreună!...

Găsește Doamne ceva
ca bărbații să ne vrea,
cum s-au ei lipsit de o coastă,
se pot lipsi și de-o nevastă!

Să nu mai tot plece la război
și să stea mai mult cu noi,
să simtă plăcerea de a fi acasă,
să n-o mai ia ca pe-o pedeapsă!...

A adus Domnul… iubirea,
a însemnat desăvârșirea,
a apărut pe lume fericirea,
traiul bun și ... înmulțirea!

Înțelegerea ce o veți avea,
pentru al iubirii dar ceresc,
viața în bine o va schimba,
doar pentru cei care iubesc!

Și așa, din cer, deodată,
ca-ntr-un vis, ceva a apărut,
era o femeie minunată,
cum a apărut, a și dispărut!

De unde vine, Doamne?
Ce are ea de spus?
De ce nu stă odată?...
Să spună ce-i de spus!

Mister, destul, deasupra ei,
sub ea, multe mistere,
care e viața dumneaei?
Mulți pot chiar să dispere!

Are ea plină viața sa,
cu bune și cu rele?...
Ce ar putea ea aștepta
din gândurile mele?

Cum aș putea să o cunosc,
să-i fi u cât mai aproape?
Aș face tot ce-i omenesc,
aș trece țări și ape!...

Oh, ... tu, viteazule bărbat,
femeia nu-i o armă sau unealtă,
o să ajungi tu și la ea...
urcând treaptă cu treaptă!...

Femeii trebuie să i se spună
mereu, că e iubită și e bună,
chiar dacă ea deseori ezită,
se eschivează și te evită!

Se simte jignită
dacă nu-i curtată,
deși ea folosește des
cuvântul… niciodată!

El înțelege totdeauna altădată,
ea așteaptă să fi e iar curtată,
el, dacă o iubește,
nu renunță niciodată!...

Când iubești, așa într-o doară,
cuprinzi în tine încă o persoană!...
Tot ce e al ei te doare,
iar restul lumii dispare!

Nici nu știi dacă e bine,
este precum o minune,
care vine sau nu vine,
n-o poți alunga sau ține.

Când n-o ai, îi duci lipsa,
când o ai, îi simți grija!
Totdeauna îi vrei bine,
chiar când nu mai e cu tine!

Vino iubito, ... draga mea, ...
chiar și în vis, e prima oară
când îndrăznesc să-ți spun așa,
sufletele noastre se vor bucura!

Am avut o noapte albă,
se făcea că Dumnezeu umbla
cu dalta și cu sfredelul
prin mintea și inima mea!

Mă chinuia, și mă chinuia,
cu ceva ce conștiința mea,
poate și a ta, deși simțea,
ce se întâmplă, nu știa!...

Era noapte, casa dormea,
o pisică torcea liniștitor,
deși nimic nu-nțelegea,
îmi era de mare ajutor!...

Stai, așteaptă iubita mea,
nu pleca, nu te speria,
nu am nimic, n-am înnebunit,
ci doar ... m-am trezit!

Dar trezirea mea
a însemnat ceva,
am primit darul ceresc
să îți spun că te iubesc!

Iubirea este un dar ceresc,
nu este un schimb omenesc,
sunt aleși cei ce-l primesc
și se iubesc,... cât se iubesc!

Să știi ce este Raiul,
când încă mai ai de trăit,
trebuie doar să iubești,
dar și să fii iubit!...

Să știi ce este Iadul,
chiar înainte de a muri,
este suficient ca să iubești,
dacă iubirea nu se va împlini.

Acum, ... iubita mea,
am soarta-n voia ta,
nu pot să mai gândesc,
doar la cât te iubesc!...

Dacă viața mea
va fi Iad sau va fi Rai,
depinde doar de tine,…
de ce răspuns îmi dai!...

Iată, că iubirea exista,
precum un foc aprins,
doar o greșelă de-ai făcea,
pe loc, el s-a și stins!...

Ca iubirea să triumfe,
multe trebuiesc făcute,
dar ea va fi fără păcat,
doar între femeie și bărbat!

Apare creația!...


Mai este un fapt ceresc,
pe care vi-l dăruiesc,
creația,... atribuție divină,
poate și spre voi să vină!

Din nefi ință în fi ință,
din dorință și putință,
v-am creat cândva pe toți,
sunteți ai mei, și vii și morți!

Să vă fi e vouă bine,
v-am dat și credința-n Mine,
dovadă de prietenie,
v-am lăsat Fiu’-n custodie!

Să aveți o viață plină,
din puterea Mea divină,
veți putea crea și voi,
artă, știință, lucruri noi!

Transfer de creație


Să vezi ce nu fac alții
și să faci tu, e o onoare,
este creație, nu întâmplare,
și se cheamă inovare!...

Este o împlinire, o sclipire
a spiritului, o încântare,
n-o poate face chiar fi ecare,
obosește, dar nu doare!...

Observi ce alții fac,
le aduni, le pui cap la cap,
scrii apoi ce gândești tu,
și le legi cu sufletu’.

Dacă ceea ce a ieșit
este de cineva citit
și dă semn că i-ar plăcea,
proză, aceasta se va chema!

Poezia,... este altceva,
nu poți să scrii,
oricâte vei vedea,
vei observa sau vei sintetiza!

Ai vrea ceva, nu poți avea,
ai vrea să fi i, dar cum, nu știi,
ai vrea să faci, nu ai cu ce,
și te trezești,... și începi să scrii!

O poezie iese, dacă ai har,
dacă nu, strici somnul în zadar.
Nu am, nu fac, nimic nu mai pot fi ,
la ce folos atunci mai m-aș trezi?...

Să mă trezesc acum,
și să mai scriu o poezie,
sau trec în somnul lung,
cel cât o veșnicie?...

Poezia nu-i un scris,
poezia e un vis,
dacă ai ceva de spus,
te trezești și cazi... în sus!

Cu educație și insistență,
fără a pierde din credință,
omule, ai destulă competență,
pentru o bună existență!

Domnul a adus pe lume
oameni mulți și merituoși,
făcuți pentru fapte bune,
cu suflet în ei și inimoși.

Aristotel ne-a învățat
că e bine să fi e ascultat,
să ne întrebăm mereu,
dacă ceva e bine sau e rău?

Vergilius și cu Dante
ne-au arătat că se poate
să treci prin Infern și Paradis,
dar să lași un drum deschis!

Leonardo, Michelangelo,
le-au calculat chiar pe toate,
matematica au introdus
în științe,... dar și-n arte!

Newton și Einstein împreună,
au făcut lumină,... în lumină,
după veacuri de muncă fecundă,
este și corpuscul, dar... și undă!

Goethe, Marx și cu Voltaire
ne-au dezlegat un mister,
nu neagă rolul iubirii,
dar munca e baza trăirii!

Frații Wright, Coandă și Vuia,
fără să spună aleluia,
au făcut omul să zboare,
fără a avea teama că moare!

Odobleja, Turing și cu Wiener
au eliminat spaima din tineri,
greșeala nu mai are spor,
că avem acum... calculator!...

Eminescu și cu Nietzsche,
nu au fost precum se zice,
că au vrut cumva să moară,
așa au vrut alții să pară?!...

Au înțeles bine că timpul
nu este la fel ca trupul,
curge fără voie, aiurea,
îl întrerupe... doar iubirea!

Lukasiewicz, Moisil și Zadec,
au inventat al logicii farmec,
și deloc nu mai e crazy
să folosești logica fuzzy!...

Georgescu-Roegen ne-a spus,
cât Pământul încă n-a apus,
că al lumii necesar remediu
ține de energie și de mediu.

Stați aproape de natură,
vă este o mamă bună,
nu veți trăi doar din idei,
materia are rolul al ei!...

Munca fizică vă face bine,
prin pădure, prin grădini,
nu vă fi e nicio teamă
când vă murdăriți pe mâini.

Din natură v-ați născut,
nu vă fi e frică de natură,
oricât ați învățat de mult,
trebuie ceva și pentru gură!


Curgerea timpului

Timpul, viața să vă sincronizeze,
când este soare, să se lucreze,
iar o măsura și mai bună,
este să dormi noaptea pe lună!

Fiindcă pe lume totul este ciclic,
poate pentru că așa este și biblic,
fii pregătit s-o iei mereu de la-nceput,
trăiește-ți viața, nu te da bătut!

Săraci cu duhul, care ați fost,
în față neavând gândul,
în viața voastră ați tras prea mult,
dar n-ați luptat cu ... timpul.

Cărora școala v-a plăcut
la carte v-a fost gândul,
lipsiți erați de multe cărți,
dar în față aveați timpul.

De sănătatea greu v-a încercat,
nu v-a-nghițit Pământul,
fiindcă Dumnezeu v-a judecat,
viață v-a dat și ... timpul.

Ați rezistat și la iubiri,
venea parcă sfârșitul,
durerea de iubită sau iubit,
din față vă lua ... timpul.

În viață multe poți să faci,
îți poți culege fructul,
dacă muncești și știi să tragi,
fără să-ți pierzi ... timpul.

Și-n poezie poți fi tu,
iluminându-ți gândul,
ce ți-l-a dat Dumnezeu,
să ții în loc ... timpul.

Către sfârșit, când ar părea
că-n toate bate vântul,
nici să iubești nu prea ai vrea,
zicând că nu mai ai ... timpul.

Dorințele nu se opresc aici,
ele-și păstreză rândul,
iar când în vârstă voi veți fi ,
nu opriți singuri... timpul!

Lăsați timpul în voia lui,
să vă ajute traiul,
n-aveți ce vreți, să vreți ce-aveți,
faceți din viață Raiul!