de când pentru-îndăzneala de-a fi fericiți
îngerul te-a luat ostatic
am rupt-o cu El
sau… oricum nu ne-am mai vorbit

în fiecare dimineață
după ce mă scol mă spăl pe cap
cu balsam de uitare
și mă închin pios la soare
adun anii ce-i mai am de trăit
în ulceaua primită de la ursitoare
în ordine să nu stea înghesuiți
torn cât cuprinde așteptare
arome din busuiocul de la grindă
amintiri din ce-a fost frumos
piperez ceva tristețe
și un pic… pic de speranță
mai presar niște visare
că e cea mai ieftină
și decât orice alt drog mai amăgitoare
o așez cu grijă să nu se răstoarne
peste tăciunii mocniți ai singurătății
și mestec mestec mestec răbdător
zi după zi un amestec
în care oricât din mierea vieții adaug
rămâne tare amar