Cât te aștept să-mi vii sub pleoape
nu voi fi ciudatul perfect
în plebea ce vrea să mă-nghită zimțat
până la măduva banalului cotidian...

În viscerele subconștientului meu,
harpiile de remușcări
urlă, zbiară, strigă, zdrobesc
cuvinte împăiate
în care sunetul nu mai aleargă...

De tine am fost mult prea aproape,
de-aceea
fanatic într-o clipă te țin strâns,
atât de strâns încât
nu uit deloc cât de himeră ești,
cuvânt zburător fără pene!

Apropierea de tine
m-a subjugat clandestin
de ancora amară a momentului unic
din marea noastră
eternitate...

Doar te visez
cu coada unui singur ochi
în poezia vieții mele...