îmi spuneai
găsești cafeaua gata făcută
gata făcută și gata băută
lucrurile
pe care le pui grăbită pe tine
cu o timidă încercare de conciliere
își aliniază arogant fantomele
să-ți intre prin piele
asemenea unor ace ascuțite și lungi
de unică folosință
într-o transfuzie completă
cu 0 rh negativ


lucrurile
încep să trăiască în locul tău
clocotește rochia palpită jolidonul pe sâni
se macină de întrebări talpa sandalei
ochii sticloși ai matrioșkăi
au conjunctivită
și plâng


în cea mai nefericită dintre zile
îmi spuneai
nu ești decât un accident
soldat cu mii de cuvinte moarte


dar nu mi-ai spus
în cea mai fericită dintre zile cum sunt