Când mușchii sudează curbele brațelor,
mâinile se ridică, nu amenință,
dar spun totul privirilor,

trupul iese din corzi și farmec capătă cât cuprinde.

Ea gustă înserarea cu dorințele-n pârgă
până sosește ospățul dăruirii,
de i se coc nurii ca strugurii
pe colinele răzvrătite-n lumină.

În jocul unghiurilor formate de linii
brodate pe marginea visării
de îngerii copiilor nenăscuți,
seamănă reflexe ce nu încap în poem.