fetița cu ochi turcoaz și bucle de smoală
aleargă între noi semănând confuzii
e a mea
a ta
copil născut din florile unei iubiri nealterate de timp și distanță
privește-o
spune-mi
e mai mult a mea decât a ta
pentru că mi-am adjudecat-o din prima zi a existenței mele
e mai mult a ta decât a mea
pentru că ai zămislit-o din lumină și pasiune

nu e a noastră așa cum ziua de mâine nu ne aparține
aleargă zâmbind pe câmpia dintre noi
cel mai frumos vis pe care l-am urmat
împletire veșnică de tu și eu

aylin e poezia care mi se naște pe buze
în dimineața ultimului sărut
a mea
a ta
a iubirii
***
în noaptea când rimele s-au îmbrățișat
și stele s-au scufundat în dansul ielelor
a înflorit pe buzele tale
în inima mea
un boboc de magnolie
alb-vișinie
metafora iubirii pure
ai strâns-o la piept
te-am cuprins în brațe
petalele inimilor noastre împerecheate au șoptit
aylin
descântecul unei nopți de primăvară târzie

nu e a mea
nu e a ta
e a noastră
pe lacul albastru plutește ca o lebădă
sonata împletită la patru mâini
pe clapele pianului din primul anotimp al poeziei

cât te-am visat
aylin
mi-au trebuit 1001 nopți
să te zămislesc din versul șeherezadei
cu lacrima tivită pe geana zorilor
când curcubeul strânge roua din cupa florii de lotus

liliana trif & ioan grigoraș