tu proaspăt ieșită din duș alergi atletic
prin disprețul meu baroc
care mai are puțin
și adoarme

este o zi ca oricare alta de până acum
puțin aruncată spre nord
dar fără nicio legătură cardinală
cu furia mea care ar vrea și ea
să plângă
este pur și simplu o zi care stă la masă și tace
din când în când dă să se ridice
să se desperecheze cumva
de trupul meu în care se aude deja umbra
cum se împrăștie în toți pereții
dar fără să se risipească
fără să umple încăperea
de frici
minuni
și prepoziții

dau cu bâta în baltă și mormăi
sută la sută eu o să fiu pasăre
cândva