Stă să se năruiască în umbra
de care întunericul se ascunde
sub obloane de lut
prin care lumina nu trece.

Într-o noapte scoasă din minți
vibrează sunetele de teamă
și fuga te apucă fără să vrei,

Se-mbracă tufișurile de năluciri,
orice mișcare îți cade înăuntru
ca o pasăre moartă.

Fiecare risipire este altfel
se topește în genunchi
în timp ce locuri cunoscute abia se definesc.

Inima crește ca aluatul pus la dospire
și capătă altă culoare,

simti cum sângele te face bogat
în izbânzi pentru amintiri.