Drumurile nu s-au oprit și capăt nu au,
oamenii-s cuprinși de febra călătoriei
și-i bănui și de alte porniri
în căutarea locului făgăduit.

Trăiesc sub zodia patriei de bine
de nu-i mai încape cerul sub care s-au născut,
risipesc singurătatea prin ținuturi străine.

O strălucirece rodu-și așteaptă,
dorește să-ndrepte tot ce-i strâmb,
în dulceața mierii se limpezește
și-n sâmburele de nucă cu uleiul fraged
cu dezlegare la vindecare.

Iar altceva ca floarea de cactus
în grația frumuseții o singură zi
găsești numai pe tărâmuri lăudate.

Cu tăcerea lividă se vor întoarce
sub cerul unde steaua este aprinsă
înainte și după moarte.