să-mi pot strânge în pumn
dimineața pentru tine
adun visele neperisabile pereții nopții își dilată misterul
spre colțuri
din cauza supraaglomerării centrul nu mai e atractiv
instinctul de conservare îmbracă voaluri stranii
arunc în tencuială compostul rămas
din ultimele voluptăți care ne-au secat arterele de însetări
odată cu îmbrățișările parțial colorate voi reveni
cu o tușă mai simplă după viitoarea eclipsă

caimacul l-am lăsat pe buzele tale
balsam de neuitare
la ultimul reflux de ceruri nici amintirea unei spaime
bucuriei
să nu-i crape viul

în urmă încă o enigmă cu ușile deschise invită la sinucidere

se va vedea cine are curajul să piară dilatându-și ochii
și să râdă exploziei

nu căuta să-mi tatuezi umbra
nuditățile trebuiesc decojite în smerenia palmelor
precum rugăciunile
doar parfumul lor îți vor impregna ochii
de-albastru

în excesul de ploi al cărnii renegate vibrația zborurilor

pentru o certitudine
ți-afunzi palmele-n tristețe până la incandescență
zefirul din reverie nu-i destul de convingător
nu sting culoarea chiar de ți se pare strălucirea fadă
în pocal de floare

mi-e amnarul piele când
când arunc în sori brazdele de verde

vor da mărturie
sângelui de piatră ce plugar destoinic răscolește stepa
afânează pleoapa și dezleagă apa
în ritm de viori

nu-mi certa absența sute de maree se-nnoadă-n mine
tsunami de orb să nu-ți spargă țărmul
îmblânzesc furtuna fulgerul
și gerul
și cer armistițiu de la mersul șchiop

să-nvelească perla
în siaj de taină risipim sămânța în genunchi de lume
și mai punem pene aripii din noi
fără să ne pese nu fără durere
am scrumit văzduhul și cu părtinire am sorbit un gheizer
ca pe-un miez de nucă

laptele din aștrii și cu mierea vieții
vor hrănii secunda ca și veșnicia
adn-ul verde ocultat în lut

noi ne vom supune munte-n cingătoare drept altar al rugii

din esențe picătura naște mândră infinitul

în vârf de falangă greier menestrel
schimbă codul sonic
gama
cheia sorții
demiurg cu morgă fără să ne-ntrebe încuie poemul
și azvârle cheia

cin' ne va traduce pulsul dacă mâine
a fost ieri
în călcâi de rouă

și noi unde duhul
cheia