Azi vreau să mor puțin,
Să trec pe jos prin cer,
N-am aripi! Clandestin!
Prea mândru-s să le cer!

Văd norii,-s puși pe plâns,
Când trec pe lângă ei,
Îi prind îngerii-n râs,
În glume cu femei.

S-ajung la Dumnezeu,
Ce doarme în cântări,
Să-i fur un litru, eu,
De binecuvântări

Și să ridic, ca El,
Câte o cruce ruptă,
Să-i las un bilețel,
De moarte sau de nuntă.

Și-apoi să mă cobor
Pe ploaie, ca păgânii,
Ajuns pe-al tău ogor,
S-aud de latră câinii.

Să văd ce-am semănat
Cu dragoste în doi,
De vântu-a legănat
Și-a ofilit apoi.

Așa am să decid,
La poartă să mă-ntorc,
Cu cheia s-o deschid,
Sau c-o gură de porc.

Să coci o pâine caldă,
Pe-o coală de hârtie,
Să-ți fac o noapte-albă,
Și corpul poezie.

Când vom uita de cer,
Și-oi fi numai al tău,
Eu nu mai vreau să cer
La nici un Dumnezeu.