agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-08-02 | | cuvinte râd spre mine încerc să le-nțeleg atâta spațiu cere așternerea pe ierburi amare dulci sau aspre când fără gust e viața mă înconjoară umbre și-n dansul lor ardent intru și eu timidă clovnul mă așteaptă în centrul lor de foc cuprind în mine frica de-a nu mai fi doar proasta care le privește cu ochi măriți și plini în colț de ring așteaptă un cumul de-ntrebări desenul se-ntrupează când cercul se mai strânge și tălpile de tină încețoșează calea atunci simt cum din mine un vârf de coif străbate toate aceste forme fără contur prea clar împrăștie seninul apoi întinde cortul prin labirint ajunge mintea să le cuprindă abia un vârf de-atac toacă în ea memorii prin încâlciri de vorbe rostite nerostite și-ajung să le aștern pe tălpi de sensuri clare cuvinte râd spre mine le prind călcâiul tandru le cos iluzii dense apoi le șterg pe toate strănut și-ncep să scriu în mine totul țese o pânză de răspunsuri nu sunt întregi și totul devine ca o plasă în care prind semnale simboluri solzi de pești râd. lacrimi încep să curgă și nu mai știu ce poate să readucă-n mimă iubirea cea înaltă a verbului a fi las totul deoparte mi-aștern prin mine patul de frunze gânduri arse și-ncep să număr sori pe mine cine oare mă numără adesea când simt prin mine dansul și alergarea lor? Anne Marie Bejliu, 2 august 2016
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate