printre coșmaruri te-am visat pe tine
cu dinții tăi de lapte
cu ochii tăi verzi
cu tristețea ta ascunsă și stranie

erai în camera în care ne-am iubit
nemâncați
într-o seară

eu eram în tramvai
priveam un film de groază pe geamurile
transparente
când durerea dimineții te răpește
și-ți trage un glonț în ceafă
la capăt de linie

erai o alinare posedată
de toate femeile pe care le-am uitat
și zâmbeai cu dinții tăi de lapte
cu ochii tăi verzi

ce rută senilă
mi-ai spus
de la brașov la piața presei
tu nu ai nimic de scris despre arșița
asta
tu nu poți să crezi în legumele astea
congelate de rutină

așa e
ți-am spus
dar dumnezeu e albastru și mare
ca o sticlă de votcă stralucitoare
și mi-a spus că voi muri la naștere
în viața viitoare