Constatând că în cămară nu mai e pic de verdeață,
cu coșarca în spinare, capra a pornit spre piață.
Pe poteca din pădure a-ntâlnit iedul cel mare
- Unde mergi mămucă dragă? – Ia, să vă aduc mâncare!
Pe pășunea însorită, alergă spre ea zglobiu,
întrebând-o unde merge, iezișorul mijlociu.
Până să ajungă-n piață, capra se-ntrebă un pic
cum de nu-i ieșise-n cale iezișorul cel mai mic.
Bănuia cumva că el, undeva, nu prea departe,
sta ascuns ca de-obicei, citind liniștit o carte.

Cumpărând ea una, alta, de-ale gurii toate cele,
se trezi taman în fața lupului cel pus pe rele
și ce rânjet se întinse peste botul dumnealui
amintindu-și cum îi puse-această capră pofta-n cui.
- Vai, cumătră, ce plăcere să te văd în fața mea
căci nu țin la supărare și să știi că tare-aș vrea
să îmi cer cumva iertare fiindcă iezii ți-am mâncat
și-o cumătră-așa de treabă ca mata am supărat.
Până să apuce capra două vorbe să rostească,
lupul apucă coșarca pornind să o însoțească.

Ba că-i văduv, ba c-o place, ba că nu-i dorește rău,
se trezi cumătra capră, taman în bârlogul său.
- Iar acuma, draga mea, să-mi permiți o-mbrățișare
ca să alungăm pe veci orice fel de supărare!
Și nici una și nici două, apucând-o cât mai bine
prefăcutul, nemilos, o trase fără rușine
și o-nchise-n mare grabă într-un beci întunecos
săpat chiar sub patul său și-apoi râse bucuros.
N-apucă sărmana capră nici să strige „ajutor”
sau să-și plângă iezișorii rămași fără mama lor.

Se-nsera la casa caprei și-n pridvor, ieduții ei
așteptau cu nerăbdare și flămânzi deja toți trei.
- S-a-ntâmplat ceva cu ea, zise iedul cel mai mare
poate că ar fi mai bine să-i pornim în căutare.
- Eu am întrebat în piață și acuma cred că știu,
cumva, lupul a răpit-o, zise iedul mijlociu.
- Urmele așa arată, confirmă iedul cel mic,
dar să-l prindem nu-i prea lesne, decât noi e mai voinic!
Sfat întinseră în noapte, stând la masă față-n față
și-o porniră spre bârlogul lupului de dimineață.

- Ce surpriză, strigă lupul zărindu-i din depărtare,
ce-am făcut oare să merit să-mi faceți așa onoare?
- Doar o vizită îți facem, zise iedul cel mai mare,
auzind de prin vecini că ai gânduri de-mpăcare.
- Dar poftește-ne în casă, ți-am adus ceva în dar,
spuse iedul mijlociu și scoase din buzunar
un pachet rotund și neted, c-un ștergar acoperit.
- Ei, sigur, zâmbi mezinul, lupule, că n-ai ghicit
ce-am crezut noi trei că meriți după toată-acea-ntâmplare
în care-ai gândit că poți să-ți prepari din noi mâncare.

Curios peste măsură, lupul îi pofti în casă
și se-ntinse să-și desfacă darul așezat pe masă.
N-apucă să vadă bine bolovanul cel ciudat.
că iezii-i săriră-n cârcă și el se trezi legat.
- Ei, acum, dragă cumetre, de cumva îți e pe plac,
spune-ne unde-i mămuca, căci de nu, cu tine-n lac!
Darul nostru o s-atârne frumușel de-al tău grumaz
și acesta mi se pare încă cel mai mic necaz,
zise iedul cel mai mare, pregătindu-se temeinic
să despice cu cosorul burta lupului nemernic.

- Stați așa, nu-i cu putință să gândiți rău despre mine
c-am cerut deja iertare și să plâng acum îmi vine
că, uitând de toate cele, foarte tare am greșit
că văzând capra în piață mi-a fost gândul la răpit!
Fără mult prea multă vorbă, capra fu eliberată
- Să fi sigur tu, cumetre, că pe mine altădată
orișicât aș fi de bună, nu mă mai prinzi cu vrăjeala
așa că ai face bine să îți mai schimbi socoteala
și de nu ai cumva gânduri să te faci magician,
împacă-te cu ideea că nu vei fi nici cioban.