mă simt o clepsidră
nisipul se scurge peste mine
prin mine peste tot
iar timpul mă înghite flămând
dispare și ultimul gând

mă cred valul
ascuns adânc în mare
ieșind la suprafață uneori
să mai ia o gură de aer
uitând de tot de țărm
unduindu-se în larg
ca o barcă răsturnată
cu catargul și pânzele negăsite
nici măcar la obiecte pierdute

ninge cu scoici
sau plouă cu meduze
nici delfinii nu se reped să-mi spună
cum aș putea să mă lansez spre lună
de pe linia orizontului

punctele cardinale
s-au împrăștiat peste tot
am obosit să mă mai caut
rătăcit prin viața cabaret
aș întreba pescărușii în zbor
cum să fac să nu mai fiu călător
spre capătul lumii

pe plajă printre pietre
și printre stânci căzute
aștept ce-o fi să fie
sau de n-o fi
tot bine