poeții au câini de cuvinte în suflet
mușcă în gând din buzele femeilor ies
mai înfometați ca niciodată

dragostea o scriu printre dinți
cu salivă ca și când pe oriunde visează se află
îngropate oasele ei istorice apetisante la ros

niciodată mai bucuroși ca atunci
când pe coama muzelor
îi mângâie o mână de cititor

se retrag unde nu cade lumina direct
să decoloreze iluziile cu care se nasc
să le ardă ultimele dorințe