te vomam din o coastă
lutindu-te femeie, apoi
dimineți cu șoapte și cafea
sub zodia misterului
eram în surghiun la apa moartă,
vizitam muzee de infinitate
jumătate eram om,
jumătate eram tu
clipa aducea averi de vorbe
ce se rostogoleau de la mine la tine
și invers, ca într-o oglindă a alienării,
căram trecutul în spinare
și Ieri era un Azi de Mâine

gemeam în fălcile timpului
multe-s date omului spre coacere
dar Minciuna umblă în curul gol
sub tăcerea de stele
omul nou lutește mirări sub păcat
taina își îmbracă straiul
iar zorii
trimit rămășag sub flagel de lumină